Părinții au adesea tendința de a răspunde primului impuls față de ce face copilul. Atunci când comportamentul copilului tău îți creează dificultăți, gândește-te la modul în care reacționezi tu ca părinte visavis de ce face el. Primul tău impuls reprezintă ceea ce vrea copilul să faci. Iată câteva exemple: Dacă îți cere diverse lucruri când vorbești la telefon, răspunzi nevoii lui de a-ți capta întreaga atenție. Dacă ești provocat să-l cerți pentru că nu face ordine în cameră, iar la vârsta lui ar putea să o facă, s-ar putea să fi reușit să te implice într-o competiție pentru putere. Dacă îi închei șireturile pentru că el spune că nu poate, îi întărești sentimentul că el este neajutorat și te plasezi în serviciile lui, fapt ce va întări slabiciunea copilului.
Copilul este rar conștient de scopul comportamentului său. Atunci când prin comportamentul lui încalcă ordinea și devine ”neascultător”, folosește metode greșite pentru a-și atinge scopul, iar răspunsul nostru impulsiv îi întărește această purtare. Riscul este că poate ajunge să creadă că nu există alt mod de a se purta. Uitându-te la modul în care îi răspunzi, poți să conștientizezi ce câștigă copilul din răspunsul tău. ”Dacă încetăm să răspundem așa cum făceam înainte, eforturile lui i-ar părea inutile și poate căuta o metodă mai bună și mai folositoare, mai ales dacă suntem consecvenți în a-i oferi atenție și statut într-un mod constructiv… Evită primul impuls: fă neașteptatul” (R. Dreikurs, 2011, p. 178)