Daca din nefericire esti acea persoana cazuta pe caldaram sau te afli in situatia de a fi agresata in plina strada aglomerata, o solutie pentru a beneficia de ajutor ar fi sa identifici un singur trecator caruia sa-i ceri sa te ajute http://www.scoala-de-psihologie.ro/wisewoman/. Daca esti trecator, uita-te la persoana aceea aflata in dificultate si reactioneaza. Suna la 112, pentru ca hotararea ta ar putea salva o viata!

Regula de baza, spune R Dreikurs, este sa nu faceti pentru copil lucruri pe care le poate face singur. De ce? Pentru ca de fiecare data cand facem pentru copilul nostru ceva ce poate face si el, ii aratam ca suntem mai indemanatici decat el, mai capabili, mai buni, mai experimentati. Pe scurt ii subliniem inferioritatea lui si il descurajam.

Mai tarziu copilul nu va mai avea incredere in propriile sale forte. Va cauta mereu acea persoana care ar trebui sa-i faca viata usoara, nu va dori sa-si asume  responsabilitati si va considera ca trebuie doar sa primeasca, nu sa si ofere.

Ce e de facut daca suntem parintele unui adolescent rasfatat si dorim sa schimbam acest lucru? „Intr-un mod prietenesc, dar ferm, putem sa lasam adolescentul rasfatat sa descopere faptul ca viata cere cooperare” ( Walton 2012) si ca nu toti sunt in serviciul sau si se pun in miscare oricand el cere cate ceva. Desigur, atunci cand oprim rasfatul, adolescentul se revolta si comportamentul sau, inainte de a se imbunatati se poate inrautati. In aceasta faza parintele nu trebuie sa renunte, pentru a nu se pune din nou in serviciul copilului, dar nici sa apeleze la forta care genereaza intrarea in lupta de putere. Adultul trebuie sa dezvolte curajul de a spune „nu” si sa fie constant in abordarea sa.

Asadar nu faceti pentru un copil ce poate sa faca si singur, ci oferiti-i posibilitatea sa simta incurajarea care apare atunci cand conteaza pe el insusi pentru a rezolva dificultatile vietii.

Bibliografie

Rudolf Dreikurs, 2011, „Cum sa cresti copii fericiti”, Editura IPPA, Bucuresti,

Francis X. Walton, 2012, „Cum sa castigam de partea noastra copiii si adolescentii, acasa si la scoala”, Editura IPPA, Bucuresti.

Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare depresiva majora, cinci sau mai multe dintre urmatoarele noua simptome trebuie sa persiste timp de cel putin doua saptamani: dispozitie depresiva (traita ca o tristete foarte puternica, insotita de pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara), ideatie suicidara, sentimente de inutilitate sau de vinovatie, pierderea interesului sau a placerii, tulburari de somn, modificari in greutate, oboseala sau nivel scazut de energie, dificultate in concentrare sau luarea de decizii, lentoare psihomotorie. (Leahy, Holland, 2010)

Exista cativa factori care pot predispune la dezvoltarea depresiei, dar nu cauzeaza neaparat depresie:

• pierderile semnificative: pierderea locului de munca sau a prietenilor, despartiri;
• inactivitatea si izolarea;
• cerinte de viata pentru care nu sunteti pregatit, de exemplu mutarea intr-un oras nou, un nou loc de munca, faptul ca ati intrerupt o relatie, sau ati devenit parinte etc.
• situatiile in care va simtiti neajutorat cum ar fi contextul unui loc de munca unde nu aveti satisfactii sau al unor legaturi interpersonale nesatisfacatoare, sau petrecerea timpului in compania unor persoane care va critica sau va ransec in diverse forme.

In acelasi timp Leahy si Holland vorbesc despre existenta unor feluri de gandire care cresc sansa debutului depresiei:

• Gandurile disfunctionale precum citirea gandurilor: „Ceilalti cred ca nu sunt bun de nimic.”; etichetarea: „Sunt un ratat”; gandirea de tipul ”totul sau nimic”: „Nimic nu ma mai poate scoate din starea asta.”; reducerea importantei actiunilor pozitive; prezicerea: „Voi fi respins”.
• Convingeri dezadaptative de genul: „Toata lumea trebuie sa ma placa.”; „Daca ceva nu-mi iese inseamna ca sunt un ratat”; „Trebuie sa-mi fac autocritica pentru esecurile mele”; „Nu ar trebui sa fiu depresiv”.
• Imaginea de sine negativa. Persoanele depresive se concentreaza pe neajunsurile lor, exagerandu-le, totodata reducand importanta trasaturilor pozitive pe care le au. Aceste persoane pot spune despre ele ca sunt urate, proaste, imposibil de iubit.

Episoadele depresive pot fi depasite mult mai usor cu sprijinul unui psihoterapeut. In terapie, printre altele se vor examina stilurile de gandire negative si nerealiste care va fac sa fiti depresivi; actiunile care prin prezenta sau lipsa lor prelungesc momentul dificil; se vor retrai momentele in care va simteati bine, erati activ si dornic de viata; se vor identifica moduri de gandire optimiste si mai realiste etc.

Bibliografie:

Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici, 2011, „Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi”, Editura Trei, Bucuresti,

Robert L. Leahy, Stephen J. Holland, 2010, ”Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate”, Editura ASCR, Cluj-Napoca.